era 13 februarie…

Era 13 februarie si nins asa de frumos in oras..maine sunt exact 4 saptamani.Era o zapada imaculata si copiii erau incantati… ei cred ca erau cei mai fericiti.Am ajuns acasa si mai tarziu copilul meu m-a rugat sa iesim la joaca in zapada.Desi eram destul de obosita am acceptat de dragul lui.Joaca s-a transformat intr-o plimbare lunga prin oras.Am ajuns in preajma spitalului .Bunica mea era acolo.Ne-am hotarat brusc sa mergem s-o vedem.Era intr-o stare proasta cand am intrat in salon. Nu se mai putea misca fara ajutorul cuiva.Am mers la patul ei si i-am spus copilului meu s-o strige sa vedem daca aude, daca reactioneaza intr-un fel.La auzit si l-a simtit, el a luat-o de mana si ea a simtit ca-i acolo.Si apoi mi-a cerut apa …a fost ultima data cand mi-a cerut ceva.Cat mi-as dori sa-mi mai ceara ceva si acum…dar n-o voi mai auzi…niciodata.A doua zi dimineata a intrat in coma.Si apoi in dupa masa aia a murit.A fost o suferinta scurta si intensa….n-am putut s-o ajut cu mare lucru.Am fost langa ea cand s-a stins…incet , ca o lumanare la care se termina ceara si care cu ultimile puteri mai palpaie..si apoi s-a terminat.Irevocabil si fara cuvinte, fara explicatii si cu o tacere inspaimantatoare …s-a terminat, fara vorbe..Si asa de ciudata a fost linistea de dupa ,asa de goala , de rece si irevocabila..Cu ultimele puteri, ca un gest disperat de a se agata de aceasta viata, a deschis larg ochii ca si cum si-ar privi pentru ultima data camera, inainte de a-si da ultima suflare slaba…. adio draga mea..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s