in ce scop?

Multa vreme am cautat si inca mai caut..nu ma intrebati ce, poate nici eu nu stiu, dar ceva din mine e nelinistit, e nemultumit de raspunsuri.E unul din motivele pentru care n-am mai scris de ceva timp. Si ce as putea eu sa va scriu..chestii zilnice, pe care le traiti cu totii..nu, n-are rost.
Da , inca mai caut, am gasit o parte din raspunsuri, incepe sa se limpezeasca putin in jurul meu, in viata mea.Poate nu sunt singura care cauta raspunsuri, sunt convinsa ca nu sunt singura.
Si pentru ce suntem noi aici? si pentru aceasta zbatere zilnica, si pentru aceasta forfota in care nu ne auzim nici macar bataile propriei noastre inimi?
Si pentru ce acesta goana dupa nu stiu ce, dupa mai mult si dupa mai scump, dupa mai deosebit? pana cand si de ce? pentru ce? Oare asta sa fie rostul? oare asta sa fie scopul? Sigur NU. Sigur nu asta e menirea noastra.

7 thoughts on “in ce scop?

  1. Ciprian Bojan spune:

    Te poţi considera fericită că ai găsit măcar o parte din rădpunsuri. Sunt sigur că şi celelalte răspunsuri există, doar că nu reuşim noi să le desluşim înţelesurile…🙂

  2. Lumy spune:

    @ dictatura justitiei: ca vrem sa fugim de noi..oricat am incerca nu putem si asta nu face decat sa ne rupa mai mult de noi insine, de adevarata noastra fiinta.

  3. A crește înseamnă a schimba, iar odată cu schimbarea din gânduri începe și modificarea scării valorilor… ceea ce părea important la tinerețe acum pare a fi altfel. Toți trecem prin așa ceva, s-au făcut statistici, filme, s-au scris cărți, etc.
    Eu cred că menirea noastră e să fim fericiți, ori definirea unui asemenea cuvânt printr-un limbaj articulat e ca un fel de sacrilegiu. La fel se întâmplă cu orice cuvânt care ar putea defini o emoție sau un sentiment. Sunt „stări” prin care trece omul de-a lungul vieții. Inima? Ca să știi că ai așa ceva, trebuie să fii conștient de ea. Multă lume uită de ea, considerând că e un organ oarecare. Și, ca orice organ nefolosit, cu timpul începe să se atrofieze. Mai există și o altă posibilitate, atunci când inima „te trage de mânecă”. Asta e… ne ocupăm prea mult de minte și de corp.
    Suntem aici pentru că am cerut asta. Viața însăși e o școală, una dintre cele mai lungi și cele mai grele.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s