cuvinte

Atunci cand am chef sa visez ma pierd in cuvinte, scriu eu sau citesc pe altii.Azi am simtit cum se apropie toamna, am simtit-o ca o prezenta fizica, aproape de mine, rasfirandu-mi parul cu degetele ei tremurande.Vantul avea un miros specific tomnatic, zburand fara mila frunze din copacii tristi ca-si pierd podoaba.Vita de vie miroase superb desi si ea incepe sa-si piarda frunzele. Strugurii grei absorb cu nesat razele de soare care inca ard.Atarna lenes pe vie fara sa stie ca peste putin timp se vor transforma in vin.Rasaritul e mai lenes, apusul vine mai repede, ziua a pierdut putina putere in favoarea noptii.Ma bucur totusi ca e o toamna calda…calda..

ploaia

Printre stropii grei de ploaie
Cad pasari din vazduh.
Cu aripile larg intinse
Cersind soare..
Ies afara in ploaie
Vreau sa simt stropii grei,
Ii simt cum ajung la piele…
E o ploaie calda de vara.

Stiu ca tu esti pe undeva
Oare la tine a ajuns ploaia?
Daca da, simte-o pe piele
Ca o mangaiere de-a mea.
Ca o lacrima de cristal,
Un strop imi atinge buzele
Inchid ochii si simt,
Imi imaginez o sarutare de-a ta.

Genele imi sunt ude..
Nu stiu..ploaie sau lacrimi,
Ma topesc in visare..
Ploaia ma spala de pacate.
O raza mica de soare
Apare printre norii grei
Inima-mi bate grabita
Gandul nu mai doare.

M-am invatat cu departarea
Iti mai trimit doar cate-un nor
Amintirile inca dor..
La fel si resemnarea.

Come back to me

When you’ll come back to me
You know that I’m still here
I’m waiting for you
I’m deeply sad
Because you’re far away
And I can’t touch you..
It’s so bad!
I guess..I’m slightly mad.
When you’ll reach me
It will be to late
My soul will be in pain
Crying again and again..

I’m laying in the moonlight
My illness surounds me
I’m falling down
Because you’re not around.

Love is such a painfull word
I hate it because of you
My thoughts fly like a bird
Coming next to you.

I love you and I hate you
You know I’m yours.
I’m running on the streets
Looking for you…

cand ai inima franta…

Intr-adevar ..iubirea e absurda, e oarba, e lipsita de ratiune,nu are nici o logica, nu-ti da nici un raspuns concret, nu te face mai puternic ci din contra slab si vulnerabil, te face sa plutesti cu inima ranita pe valurile neincrederii, te face sa plangi, sa implori, sa pleci capul, sa ierti de un milion de ori,sa urasti , apoi iar sa iubesti,sa disperi ca apoi sa speri iar si iar…

anotimpul vietii

Am deschis ochii dimineatza,

Si am vazut cerul albastru.

Natura inca o data s-a trezit la viatza.

Dumnezeu a mai rotit inca o data anotimpurile,

Pentru noi , casa ne arate cat ne iubeste.

Am zambit bucuroasa

Ca pot sa admir cerul si copacii

Pentru ca exist si ca tu existi.

Multumesc primavara!!