nu ma pot abtine

Trebuie sa postez si poezia asta pentru ca ma pune pe ganduri…

Adrian Păunescu

Unde să pleci

Află şi-nvaţă
Acest refren:
Până la moarte,
N-ai nici un tren.

Clipă absurdă
Şi, noi, năuci,
Nici nu ştiu unde
Vrei să te duci.

Încă nu-i gata,
În hale reci,
Trenul cu care
Crezi c-ai să pleci.

Deocamdată,
Încă de ieri,
Acarii însuşi
Se simt şomeri.

Care plecare,
Care pardon,
Care adio,
Care peron?

Ce despărţire,
Când amândoi
Nu ne cunoaştem
Noi între noi?

Nu fi precoce,
Nu insista,
Încă-i abstractă
Iubirea mea,

Cât tu, pe lume
Nici n-ai venit
Şi, într-un pantec,
Suferi cumplit.

Creşte, sub cerul
Astrilor casti,
Maternitatea
Unde urmează
Să mi te naşti.

Reclame

pastel de toamna

Pe muntele negru de frunza de vară
Te chem cu accent brumariu să te sperii
Când spicul de toamnă dă-n spicele verii
Şi cade lumina şi trage să moară.

Şi sunt întrebări prin natura puzderii
Şi sfârâie ploaia dintâi ca o ceară
Şi vara ne-nchide în toamna afară
Femeie, bărbat sub pecetea tăcerii.

Aicea la munte mai poate să spere
Şi cel care moare că moartea-i departe
Şi noi să fugim şi să scriem o carte
În ea cuprinzând ale toamnei mistere.

Că suntem în lume pe-acolo prin partea
Pe unde întârzie poşta şi moartea.

Adrian Paunescu

ploaia

Printre stropii grei de ploaie
Cad pasari din vazduh.
Cu aripile larg intinse
Cersind soare..
Ies afara in ploaie
Vreau sa simt stropii grei,
Ii simt cum ajung la piele…
E o ploaie calda de vara.

Stiu ca tu esti pe undeva
Oare la tine a ajuns ploaia?
Daca da, simte-o pe piele
Ca o mangaiere de-a mea.
Ca o lacrima de cristal,
Un strop imi atinge buzele
Inchid ochii si simt,
Imi imaginez o sarutare de-a ta.

Genele imi sunt ude..
Nu stiu..ploaie sau lacrimi,
Ma topesc in visare..
Ploaia ma spala de pacate.
O raza mica de soare
Apare printre norii grei
Inima-mi bate grabita
Gandul nu mai doare.

M-am invatat cu departarea
Iti mai trimit doar cate-un nor
Amintirile inca dor..
La fel si resemnarea.

Scrisoarea III parodie ,normal

Apare peste tot , nu stiu cine e autorul , imi place la nebunie si am postat-o si eu, asa ca enjoy:

Iata vine-un Jeep pe strada, cu un girofar pe el,
Baiazid statea in dreapta si rosti catre sofer:
„Sper ca Mircea sa ajunga, sa nu-ntarzie din nou.
Ia vezi daca-a tras masina, langa gura de metrou..”.
„-N-a venit Maria Ta, zise el privind in jur…”
„-Si mi-a zis ca fix la 12 ne vedem langa Carrefour”.
Asteptand vreo 5 minute , isi pierdu orice rabdare,
Si trimite bodiguarzii sa se uite prin parcare
La un semn (curba la dreapta), se opreste un X5.
Si din el coboara Mircea, in bermube si opinci.
Printre turci porni agale, si privindu-i cu nesat,
Le-arata un „Sony Vaio”, care-l tine la subrat.
Agitat , la el in Jeep, si-mbracat tot in civil,
Baiazid nu mai rezista si il suna pe mobil:
„-Tu esti Mircea?”…”-Da-mparate, am uitat sa iti dau bip,
Dar am stat mult la Rovine, era coada la Agip.
Nici n-am nimerit din prima, ca nu vin aici prea des,
Si-am luat-o si pe centura, indrumat de GPS.
Acum am parcat masina. Unde esti?, ca vin la tine…”
„-Sunt la mine in masina si te vad, te-ndrepti spre mine”.
Si de-ndata ajunse Mircea si urca la turc in jeep.
Si-ncepu sa ii explice ca nu vrea, cu nici un chip
Sa isi stranga intreaga oaste la Rovine in campii,
Si sa lupte pan’ la moarte cu ai turcului spahii.
„-Baiazide, sti ca-i criza, si-acum viata-i foarte grea,
Ma gandeam ca sa ne batem,… dar la „Heroes” in retea.
Sau in loc sa cuceresti, cu armate-al meu popor,
Nu ai vrea , daca ai wireless , sa jucam „conQUIZtador”?
„-Cum cand turcii-mi sunt in vama , si-am venit din Istambul,
Tu nu vrei ca sa ne batem, ca nu ti se pare „cool”?
Eu nu-s disperat ca tine sa stau nopti intregi pe net,
Eu traiesc in realitate, si nu e nici un secret
Ca am fost in multe lupte :Varna , Ialta sau Oituz…”
„-Pai eu sunt online tot timpul, nu puteai sa dai un „buzz”??”
„-Mircea!!! Vin c-o intreaga oaste , iar tu faci misto de noi..,
Maine sunt aici cu turcii si-ti declar de-acum razboi”.
„-Cum vrei tu marite rege, eu speram sa ma-ntelegi,
Caci de-ajungem la cutite, voi nu mai plecati intregi.
N-as vrea sa pun pe „YouTube”, cu-ai tai morti,videoclipuri,
Nici ca Dunarea sa-nnece spumegand a tale jeep-uri.
Dar, de asta ti-e dorinta, maine ne vedem la lupta,
Si-ti promit ca pleci d-aici cel putin c-o mana rupta.
„Si zicand acestea Mircea, il lasa pe Baiazid.
Si trantindu-i portiera el pleca la pas grabit.
Cand ajunse la masina, gasi-n geam , pe-un bilet scris:
„Scuze.V-am blocat o roata, c-ati parcat pe „interzis”…”
Si da Mircea multe mailuri, sms-uri, mii de „bip”-uri,
Ca sa-si stranga toti ostenii si sa ii indese-n „Jeep”-uri.
Demarand in mare tromba, se-ndreptara spre Rovine,
Dar aici gasira turcii, toti cu pantalonii-n vine.
Toti vaitandu-se de moarte, ghemuiti prin iarba scurta
Rezemati de cate-un ciot, si tinandu-se de burta.
„-Baiazid , hai sa ne batem…!! , Unde esti, de ce nu vii?”
„-Mi-am scos in oras ostenii, si i-am dus la KFC.
Si-am mancat cu poft-aseara, tot ce ni s-a pus pe masa…”
Raspunse-ncordat sultanul dintro tufa mai retrasa.
„-N-am stiut ca la „fast-food”-uri nu e bine sa mananci,
Mai ales in Romania, fiindca risti sa pleci pe „branci”…
Nu mai vreau ca sa ne batem, iarta-ma a fost o farsa.
Da-ne niste „triferment” si-o sa facem cale-ntoarsa”…
Si asa a scapat Mircea de o lupta la Rovine.
Deci se vede pan-la urma ca „fast-food”-ul face bine.
Asta-i tot…Dar fiti voi siguri ca Istoria o sa zica:
„Turcii l-au vazut de Mircea si-au facut pe ei de frica”…

seara

S-a lasat seara

Mi-e frig si mi-e dor

Inca o noapte fara tine

Se lasa usor..

In inima mea

Picura liniste

Apare o stea

Pe cerul de iunie.

Stelele ma cunosc

Sunt a lor, de mult

Ma inconjor cu lumina

O iau de la stele..

Te chem fara glas

Mi-e teama sa strig

Te chem in zadar

Rasun-a pustiu…

dorinte

Te vad cum ma privesti
Te simt pe pielea mea
Mi-e dor sa te ating,
Sa te sarut as vrea..
Esti inger si esti drac
Nu esti si..ma prefac
Ca te simt langa mine
Mi-e rau..nu-mi este bine.
In mintea mea tu esti
Ca un nor de povesti
Hai ,vino langa mine..
Mi-e rau..nu-mi este bine.