toamna

 

Cu fiecare frunza cazuta

imi strang sufletul de pe jos,

Cu fiecare raza palida de soare

Ma infasor si tresar tremurand,

Cu fiecare adiere rece

Traiesc intens acest anotimp,

Cu fiecare copac zdrentuit

Plang si-l imbratisez crezand ca esti tu.

Norii grii si reci trec

Nici un strop macar nu vor sa toarne,

Doar lacrimile mele uda pamantul

De unde vor rasari alte doruri.

confuzie

E tarziu oare, am inca timp..dar exista timp, ..mai am timp sa traiesc? oare am pierdut esentialul? oare te-am pierdut? oare esti o iluzie? oare eu sunt o iluzie? sau noi suntem o iluzie? sau cuvantul NOI este o iluzie? exista noi? existam noi? si daca da, unde suntem noi?… e tarziu sau e inca devreme?

fizic sau spiritual?

Suntem doar acest trup? cu siguranta ca nu, majoritatea simtim ca nu suntem doar aceasta materie palpabila, doar acest 3D inselator.Dar ce inca? ce mai suntem ? ganduri? minte? spirit?Ne identificam pe rand cu gandurile, si cel mai adesea cu gandurile care de cele mai multe ori sunt un suvoi haotic.Apoi ne identificam cu dorintele care in mare proportie sunt tot de natura materiala, si ne mai identificam cu dependenta de alte persoane , cu iluzia ca celalalt ne face complet, ca fara el nu putem , ca fara el nu traim. Oare asa o fi?

Oda tie

Daca esti tu, e tot

Daca esti tu, nici cuvintele nu-si au rostul

Daca esti tu , sunt completa

Daca esti tu , traiesc.

Cu tine imi traiesc visele

Cu tine depasesc iluziile

Cu tine sunt eu

Cu tine ma regasesc

Cu tine ma reintregesc

Multumesc.