joc

 

Joaca-te cu vantul inghetat ce-mi ravaseste parul

Joaca-te cu sentimentele mele calde

Joaca-te cu cuvintele ce-mi ingheata pe buze

Joaca-te cu frunzele moarte si palide.

pastel de toamna

Pe muntele negru de frunza de vară
Te chem cu accent brumariu să te sperii
Când spicul de toamnă dă-n spicele verii
Şi cade lumina şi trage să moară.

Şi sunt întrebări prin natura puzderii
Şi sfârâie ploaia dintâi ca o ceară
Şi vara ne-nchide în toamna afară
Femeie, bărbat sub pecetea tăcerii.

Aicea la munte mai poate să spere
Şi cel care moare că moartea-i departe
Şi noi să fugim şi să scriem o carte
În ea cuprinzând ale toamnei mistere.

Că suntem în lume pe-acolo prin partea
Pe unde întârzie poşta şi moartea.

Adrian Paunescu

missing you…

Numai cine a pierdut pe cineva drag poate sa inteleaga.Numai cine a suferit din lipsa unui om drag poate stii..Numai cine a vazut cat este de neputincios in fata mortii stie..Numai cine… Cand o persoana dispare brusc , pe neasteptate, un mic univers se prabuseste , echilibrul se strica , apare durerea si teama ca nimic nu mai e ca inainte.Stii ca n-o sa-i mai auzi vocea, stii ca nu te mai poate auzi, stii ca nu mai poti face NIMIC, stii ca s-a sfarsit, dar ratiunea refuza realitatea cruda..Nimic nu te mai poate consola, nimeni nu poate face nimic, toata lumea vine si iti spune vorbe goale , vorbe fara rost, menite ,cica, sa te aline..

era 13 februarie…

Era 13 februarie si nins asa de frumos in oras..maine sunt exact 4 saptamani.Era o zapada imaculata si copiii erau incantati… ei cred ca erau cei mai fericiti.Am ajuns acasa si mai tarziu copilul meu m-a rugat sa iesim la joaca in zapada.Desi eram destul de obosita am acceptat de dragul lui.Joaca s-a transformat intr-o plimbare lunga prin oras.Am ajuns in preajma spitalului .Bunica mea era acolo.Ne-am hotarat brusc sa mergem s-o vedem.Era intr-o stare proasta cand am intrat in salon. Nu se mai putea misca fara ajutorul cuiva.Am mers la patul ei si i-am spus copilului meu s-o strige sa vedem daca aude, daca reactioneaza intr-un fel.La auzit si l-a simtit, el a luat-o de mana si ea a simtit ca-i acolo.Si apoi mi-a cerut apa …a fost ultima data cand mi-a cerut ceva.Cat mi-as dori sa-mi mai ceara ceva si acum…dar n-o voi mai auzi…niciodata.A doua zi dimineata a intrat in coma.Si apoi in dupa masa aia a murit.A fost o suferinta scurta si intensa….n-am putut s-o ajut cu mare lucru.Am fost langa ea cand s-a stins…incet , ca o lumanare la care se termina ceara si care cu ultimile puteri mai palpaie..si apoi s-a terminat.Irevocabil si fara cuvinte, fara explicatii si cu o tacere inspaimantatoare …s-a terminat, fara vorbe..Si asa de ciudata a fost linistea de dupa ,asa de goala , de rece si irevocabila..Cu ultimele puteri, ca un gest disperat de a se agata de aceasta viata, a deschis larg ochii ca si cum si-ar privi pentru ultima data camera, inainte de a-si da ultima suflare slaba…. adio draga mea..

In memoria bunicii mele..

Unde se duce sufletul? Unde se duce acea suflare a vietii? Acum e langa tine si apoi a disparut in neant…Ramane doar casa sufletului care-i goala fara el.Cica moartea face parte din viata ..ce aberatie. moartea e opusa vietii e acel mare GATA!! s-a terminat.
S-a stins bunicuta mea ca o lumanare, incet incet dupa o suferinta de 5 zile.Dumnezeu sa aiba grija de sufletul ei.Am iubit-o si o voi iubi mereu.Sper ca acum si-a gasit pacea sufleteasca., sper ca acum e impacata cu toate si cu toti.Va continua sa traiasca in amintirea mea mereu.DORMI IN PACE SUFLET DRAG.