Cu fiecare frunza cazuta
imi strang sufletul de pe jos,
Cu fiecare raza palida de soare
Ma infasor si tresar tremurand,
Cu fiecare adiere rece
Traiesc intens acest anotimp,
Cu fiecare copac zdrentuit
Plang si-l imbratisez crezand ca esti tu.
Norii grii si reci trec
Nici un strop macar nu vor sa toarne,
Doar lacrimile mele uda pamantul
De unde vor rasari alte doruri.
Pur si simplu sunt cucerita de poezia lui Adrian Paunescu.
Cel mai frumos
Dar stiu un loc fara de care
Cu totii ne-am simti mai jos,
Fara Ardeal nu-i tara- tara,
Ardealul e cel mai frumos.
si nu ca sunt eu din Ardeal…:)
Am simtit vantul de primavara
M-am contopit cu natura,
Am trait intens,am ars
Am plans si am ras in acelasi timp
Pentru ca simteam ca sunt eu,
Pentru ca simteam cum renasc
Pentru ca simteam ca traiesc
Pentru ca simteam ca iubesc,
Pentru ca viata imi apartinea
Pentru ca eram stapana ei
Si nimic nu ma putea opri,
Eram eu insasi natura.
cum pot sa ma regasesc in valtoarea naturii? cum pot sa ma adun in vantul de primavara? cum sa-mi gasesc drumul spre tine? cum sa stiu care-i acest drum? cand nu ma stiu nici pe mine?.. cand nu-mi gasesc gandurile… cand nu-mi amintesc clipele…
Cand ma gandesc ca eu personal am crezut in existenta lui Mos Craciun pana am avut 12 ani…In fiecare an in ajunul Craciunului tata se costuma in Mos si aparea langa brad.Mama ma chema repede in camera si-mi spunea ca a venit mosul.Eram coplesita de emotie si spuneam cu mare sfiala poezia indelung repetata cu saptamani inainte sau colinda iar apoi primeam darurile din sacul mosului.
Aproape ca-mi vine sa rad acum cand ma gandesc la domnisoarele de 12 ani de acum, daca intreb pe vreo-una daca mai crede in mos craciun probabil o sa primesc un zambet cu subinteles…
Era magie, o magie pe care acum n-o mai regasesc , o puritate sufleteasca si emotie sincera, neprefacuta.Era o seara deosebita, seara Craciunului…
Sa aveti parte de cele mai frumoase sarbatori!
decat sa plang la marginea prapastiei
mai bine te caut in ea..
decat sa alerg in urma timpului
mai bine il ignor..
decat sa sper in iubirea ta
ma prefac ca exista..
decat sa visez umbra ta
mai bine nu ma culc deloc..
decat sa caut un vis prin asternuturi
mai bine dorm sub cerul liber..
decat sa plang lacrimi albastre
mai bine tin ochii stransi..
decat sa te imbratisez
mai bine ma inchid in mine..
ca o scoica inchistata pe vecie
ca un cerc perfect inchis
care nu are nici un punct de iesire..
decat sa te imbratisez..mai bine..
decat sa te doresc
mai bine imi accept soarta..
decat sa te iubesc
mai bine imi plang dorintele..
decat sa mai sper..
mai bine ma prefac in cenusa
decat sa mai ard
mai bine curg ca un rau..
..decat…mai bine..
Printre stropii grei de ploaie
Cad pasari din vazduh.
Cu aripile larg intinse
Cersind soare..
Ies afara in ploaie
Vreau sa simt stropii grei,
Ii simt cum ajung la piele…
E o ploaie calda de vara.
Stiu ca tu esti pe undeva
Oare la tine a ajuns ploaia?
Daca da, simte-o pe piele
Ca o mangaiere de-a mea.
Ca o lacrima de cristal,
Un strop imi atinge buzele
Inchid ochii si simt,
Imi imaginez o sarutare de-a ta.
Genele imi sunt ude..
Nu stiu..ploaie sau lacrimi,
Ma topesc in visare..
Ploaia ma spala de pacate.
O raza mica de soare
Apare printre norii grei
Inima-mi bate grabita
Gandul nu mai doare.
M-am invatat cu departarea
Iti mai trimit doar cate-un nor
Amintirile inca dor..
La fel si resemnarea.
un alt blog... 