fulg de nea

sunt ca un fulg de nea
cazut dintr-un nor rece
batut de vant incolo si-ncoace
ravasit de fiecare masina care trece
zdrentuit de vantul rece.
tanjesc dupa caldura ta
mi-e dor de mangaierea ta
insa stiu ca asta mi-e pieirea.
caldura ta ma va topi
si voi disparea ca forma
voi ramane doar gand
un gand hoinar al tau.

astept

mi-e frig si astept
sa treaca aceasta iarna
mi-e frig si ma impresoara amintirile
visez la primavara noastra.
vantul iernii imi bate in geam
ravasindu-mi gandurile
imagini estompate de timp
se perinda prin ochii mintii.
asteptare zadarnica
tu nu mai apari
doar in gandurile mele amare.
clopotul masoara timpul
distanta insa nu poate fi masurata..
astept..

versuri de suflet

Si acum incerc sa-mi cos sufletul
rupt in mii de bucati
imprastiat inspre tine.
Si acum imi oblojesc inima
cu cuvinte iesite din ratiune
spunandu-mi ca totul e bine.
Si acum ma lupt cu dorinta-mi
nestapanita ca o fiara
care musca din sufletul meu.
Si acum incerc sa uit
tot ce-a fost atunci
Si inca doare.

ma ascund

Franturi de ganduri
strafulgerari de idei
liniste dorita
neliniste ascunsa.
Lacrimi amare
dorinte dulci
plec sa ma ascund
iar in suflet.

Clipe

Cand tu-mi vei fi plecat
din preajma mea demult
si doru-mi nesecat
va fi durut mai mult
eu inca mai astept
un semn ca tu sa-mi dai.
Departe prea departe
inca acolo stai.
Nu pot sa sterg din minte
si nici nu mai incerc
dor tare acele clipe
si deopotriva le iubesc.

Daca-i fi fost

Daca-i fi fost un lan de grau te-as fi cosit,

De dimineata pana-n asfintit.

Si-n mers domol de care te-as fi dus

Sa te presar in ieslea lu Iisus.

Un mar daca-s fi fost ma culegeai,

Sa musti din mine ca demult in rai

Si cat de fericit as fi-nflorit

Deasupra casei unde-ai adormit.

Ma tot gandesc ce-as fi putut sa fiu..

Ca pasii cei mai tainici sa ti-i stiu?

                                       Vlad Anghel

La capat de linie

In fiecare tren esti tu,

In toate garile sunt eu..

Si trenul asteptat trecu

Si urmatorul vine greu.

Eu n-am rabdare sa te caut

Si gara unde-astept o schimb

Si eu cu tine,tu cu mine

Suntem mereu in contratimp..

M-am hotarat sa-mi iau o gara

La capat de linie a lumii.

Zidesc sfarsitul si te-astept

Si linia care te-aduce

Se termina la mine-n piept.

                            autor    Vlad  Anghel

nu ma pot abtine

Trebuie sa postez si poezia asta pentru ca ma pune pe ganduri…

Adrian Păunescu

Unde să pleci

Află şi-nvaţă
Acest refren:
Până la moarte,
N-ai nici un tren.

Clipă absurdă
Şi, noi, năuci,
Nici nu ştiu unde
Vrei să te duci.

Încă nu-i gata,
În hale reci,
Trenul cu care
Crezi c-ai să pleci.

Deocamdată,
Încă de ieri,
Acarii însuşi
Se simt şomeri.

Care plecare,
Care pardon,
Care adio,
Care peron?

Ce despărţire,
Când amândoi
Nu ne cunoaştem
Noi între noi?

Nu fi precoce,
Nu insista,
Încă-i abstractă
Iubirea mea,

Cât tu, pe lume
Nici n-ai venit
Şi, într-un pantec,
Suferi cumplit.

Creşte, sub cerul
Astrilor casti,
Maternitatea
Unde urmează
Să mi te naşti.

pastel de toamna

Pe muntele negru de frunza de vară
Te chem cu accent brumariu să te sperii
Când spicul de toamnă dă-n spicele verii
Şi cade lumina şi trage să moară.

Şi sunt întrebări prin natura puzderii
Şi sfârâie ploaia dintâi ca o ceară
Şi vara ne-nchide în toamna afară
Femeie, bărbat sub pecetea tăcerii.

Aicea la munte mai poate să spere
Şi cel care moare că moartea-i departe
Şi noi să fugim şi să scriem o carte
În ea cuprinzând ale toamnei mistere.

Că suntem în lume pe-acolo prin partea
Pe unde întârzie poşta şi moartea.

Adrian Paunescu

toamna

Simt cum ma cuprinde toamna
Cu mainile ei de vant,
Simt cum pleaca acum din mine
Tot ce am mai sfant..
Dorul de tine, revine si el,
Anotimpurile se rotesc,
Tu nu mai esti la fel.
Vantul ma impresoara
In fiecare seara
Mi-e dor deja de vara..

ploaia

Printre stropii grei de ploaie
Cad pasari din vazduh.
Cu aripile larg intinse
Cersind soare..
Ies afara in ploaie
Vreau sa simt stropii grei,
Ii simt cum ajung la piele…
E o ploaie calda de vara.

Stiu ca tu esti pe undeva
Oare la tine a ajuns ploaia?
Daca da, simte-o pe piele
Ca o mangaiere de-a mea.
Ca o lacrima de cristal,
Un strop imi atinge buzele
Inchid ochii si simt,
Imi imaginez o sarutare de-a ta.

Genele imi sunt ude..
Nu stiu..ploaie sau lacrimi,
Ma topesc in visare..
Ploaia ma spala de pacate.
O raza mica de soare
Apare printre norii grei
Inima-mi bate grabita
Gandul nu mai doare.

M-am invatat cu departarea
Iti mai trimit doar cate-un nor
Amintirile inca dor..
La fel si resemnarea.

Scrisoarea III parodie ,normal

Apare peste tot , nu stiu cine e autorul , imi place la nebunie si am postat-o si eu, asa ca enjoy:

Iata vine-un Jeep pe strada, cu un girofar pe el,
Baiazid statea in dreapta si rosti catre sofer:
„Sper ca Mircea sa ajunga, sa nu-ntarzie din nou.
Ia vezi daca-a tras masina, langa gura de metrou..”.
„-N-a venit Maria Ta, zise el privind in jur…”
„-Si mi-a zis ca fix la 12 ne vedem langa Carrefour”.
Asteptand vreo 5 minute , isi pierdu orice rabdare,
Si trimite bodiguarzii sa se uite prin parcare
La un semn (curba la dreapta), se opreste un X5.
Si din el coboara Mircea, in bermube si opinci.
Printre turci porni agale, si privindu-i cu nesat,
Le-arata un „Sony Vaio”, care-l tine la subrat.
Agitat , la el in Jeep, si-mbracat tot in civil,
Baiazid nu mai rezista si il suna pe mobil:
„-Tu esti Mircea?”…”-Da-mparate, am uitat sa iti dau bip,
Dar am stat mult la Rovine, era coada la Agip.
Nici n-am nimerit din prima, ca nu vin aici prea des,
Si-am luat-o si pe centura, indrumat de GPS.
Acum am parcat masina. Unde esti?, ca vin la tine…”
„-Sunt la mine in masina si te vad, te-ndrepti spre mine”.
Si de-ndata ajunse Mircea si urca la turc in jeep.
Si-ncepu sa ii explice ca nu vrea, cu nici un chip
Sa isi stranga intreaga oaste la Rovine in campii,
Si sa lupte pan’ la moarte cu ai turcului spahii.
„-Baiazide, sti ca-i criza, si-acum viata-i foarte grea,
Ma gandeam ca sa ne batem,… dar la „Heroes” in retea.
Sau in loc sa cuceresti, cu armate-al meu popor,
Nu ai vrea , daca ai wireless , sa jucam „conQUIZtador”?
„-Cum cand turcii-mi sunt in vama , si-am venit din Istambul,
Tu nu vrei ca sa ne batem, ca nu ti se pare „cool”?
Eu nu-s disperat ca tine sa stau nopti intregi pe net,
Eu traiesc in realitate, si nu e nici un secret
Ca am fost in multe lupte :Varna , Ialta sau Oituz…”
„-Pai eu sunt online tot timpul, nu puteai sa dai un „buzz”??”
„-Mircea!!! Vin c-o intreaga oaste , iar tu faci misto de noi..,
Maine sunt aici cu turcii si-ti declar de-acum razboi”.
„-Cum vrei tu marite rege, eu speram sa ma-ntelegi,
Caci de-ajungem la cutite, voi nu mai plecati intregi.
N-as vrea sa pun pe „YouTube”, cu-ai tai morti,videoclipuri,
Nici ca Dunarea sa-nnece spumegand a tale jeep-uri.
Dar, de asta ti-e dorinta, maine ne vedem la lupta,
Si-ti promit ca pleci d-aici cel putin c-o mana rupta.
„Si zicand acestea Mircea, il lasa pe Baiazid.
Si trantindu-i portiera el pleca la pas grabit.
Cand ajunse la masina, gasi-n geam , pe-un bilet scris:
„Scuze.V-am blocat o roata, c-ati parcat pe „interzis”…”
Si da Mircea multe mailuri, sms-uri, mii de „bip”-uri,
Ca sa-si stranga toti ostenii si sa ii indese-n „Jeep”-uri.
Demarand in mare tromba, se-ndreptara spre Rovine,
Dar aici gasira turcii, toti cu pantalonii-n vine.
Toti vaitandu-se de moarte, ghemuiti prin iarba scurta
Rezemati de cate-un ciot, si tinandu-se de burta.
„-Baiazid , hai sa ne batem…!! , Unde esti, de ce nu vii?”
„-Mi-am scos in oras ostenii, si i-am dus la KFC.
Si-am mancat cu poft-aseara, tot ce ni s-a pus pe masa…”
Raspunse-ncordat sultanul dintro tufa mai retrasa.
„-N-am stiut ca la „fast-food”-uri nu e bine sa mananci,
Mai ales in Romania, fiindca risti sa pleci pe „branci”…
Nu mai vreau ca sa ne batem, iarta-ma a fost o farsa.
Da-ne niste „triferment” si-o sa facem cale-ntoarsa”…
Si asa a scapat Mircea de o lupta la Rovine.
Deci se vede pan-la urma ca „fast-food”-ul face bine.
Asta-i tot…Dar fiti voi siguri ca Istoria o sa zica:
„Turcii l-au vazut de Mircea si-au facut pe ei de frica”…

seara

S-a lasat seara

Mi-e frig si mi-e dor

Inca o noapte fara tine

Se lasa usor..

In inima mea

Picura liniste

Apare o stea

Pe cerul de iunie.

Stelele ma cunosc

Sunt a lor, de mult

Ma inconjor cu lumina

O iau de la stele..

Te chem fara glas

Mi-e teama sa strig

Te chem in zadar

Rasun-a pustiu…

dorinte

Te vad cum ma privesti
Te simt pe pielea mea
Mi-e dor sa te ating,
Sa te sarut as vrea..
Esti inger si esti drac
Nu esti si..ma prefac
Ca te simt langa mine
Mi-e rau..nu-mi este bine.
In mintea mea tu esti
Ca un nor de povesti
Hai ,vino langa mine..
Mi-e rau..nu-mi este bine.

life

Ma tot gandesc la versurile:
”Imi pare asa ciudat
C-avem atata vreme pentru ura,
Cand viata nu-i decat o picatura
Intre acest moment si celalalt.
Si e neinteles de trist,
Ca nu culegem flori..
Ca nu privim la cer mai des,
Ca nu IUBIM.
Noi, ..care-atat de repede murim.”
Cocteau
Intr-o clipa parca a trecut copilaria.Dintr-o data ne-ma trezit adulticu ganduri de copii.De fapt suntem niste copii care ne prefacem ca suntem adulti.Ideea e ca timpul trece si nu ar trebui sa-l lasam sa treaca oricum.Sa nu fim detasati de ceea ce se intampla…cel mai rau lucru poate fi indiferenta.Si din pacate …indiferenta se manifesta la scara tot mai larga.