Cu fiecare frunza cazuta
imi strang sufletul de pe jos,
Cu fiecare raza palida de soare
Ma infasor si tresar tremurand,
Cu fiecare adiere rece
Traiesc intens acest anotimp,
Cu fiecare copac zdrentuit
Plang si-l imbratisez crezand ca esti tu.
Norii grii si reci trec
Nici un strop macar nu vor sa toarne,
Doar lacrimile mele uda pamantul
De unde vor rasari alte doruri.
E cald ca primavara, aproape ca vara si-mi place, imi place sa simt razele generoase ale soarelui cum ma mangaie bland .Nu pot sa cred ca-i toamna, intotdeauna cand zic noiembrie ma gandesc la ploaie si frig..dar acum nu, acum e bine.
Sunt racita cobza, de fapt toata casa e in carantina, toti tusim pe diverse tonalitati, un concert enervant.
Pe muntele negru de frunza de vară
Te chem cu accent brumariu să te sperii
Când spicul de toamnă dă-n spicele verii
Şi cade lumina şi trage să moară.
Şi sunt întrebări prin natura puzderii
Şi sfârâie ploaia dintâi ca o ceară
Şi vara ne-nchide în toamna afară
Femeie, bărbat sub pecetea tăcerii.
Aicea la munte mai poate să spere
Şi cel care moare că moartea-i departe
Şi noi să fugim şi să scriem o carte
În ea cuprinzând ale toamnei mistere.
Că suntem în lume pe-acolo prin partea
Pe unde întârzie poşta şi moartea.
Adrian Paunescu
De vreo jumate de an n-am mai dat pe-aici, mi-am pierdut si parola, am facut rost de una noua..ce mai , parasire totala.
De dimineata au fost -2 grade, temperatura mai mult de iarna decat de toamna.Inca ma mai agat de cuvantul asta, toamna, pentru ca e mai cald si mai pastelat decat iarna,..brrr.
Este toamna, deja si simt cateodata ca mi-e frig, ca sunt goala, prea goala..Ca tu nu esti..Ca poate nici n-ai fost vreodata, doar in imaginatia mea.Ca toate noptile alea au fost ireale, ca totul s-a naruit ca un castel de nisip sub valuri..Hmm, e toamna , ieri a fost vara, un alt anotimp cu tine.Luna are alta culoare, stelele parca si-au pierdut din stralucire, noptile sunt mult mai reci si..tu ai disparut , poate noaptea te-a furat, poate deja erai plecat doar eu n-am sesizat.Ma culc cu gandul la tine, te visez..dupa toamna vine iarna, apoi primavara iar si iar la nesfarsit..ca si iubirea mea..
Atunci cand am chef sa visez ma pierd in cuvinte, scriu eu sau citesc pe altii.Azi am simtit cum se apropie toamna, am simtit-o ca o prezenta fizica, aproape de mine, rasfirandu-mi parul cu degetele ei tremurande.Vantul avea un miros specific tomnatic, zburand fara mila frunze din copacii tristi ca-si pierd podoaba.Vita de vie miroase superb desi si ea incepe sa-si piarda frunzele. Strugurii grei absorb cu nesat razele de soare care inca ard.Atarna lenes pe vie fara sa stie ca peste putin timp se vor transforma in vin.Rasaritul e mai lenes, apusul vine mai repede, ziua a pierdut putina putere in favoarea noptii.Ma bucur totusi ca e o toamna calda…calda..
Simt cum ma cuprinde toamna
Cu mainile ei de vant,
Simt cum pleaca acum din mine
Tot ce am mai sfant..
Dorul de tine, revine si el,
Anotimpurile se rotesc,
Tu nu mai esti la fel.
Vantul ma impresoara
In fiecare seara
Mi-e dor deja de vara..
un alt blog... 